Câteva poze:
Oricum, noi, filosofii zăluzi din Cugir, pentru că a fost unul dintre cei mai cunoscuţi filosofi de origine română în străinătate şi pentru că opera lui a avut o importanţă majoră în cultura europeană a secolul XX, îl vom omagia nu doar săptămâna viitoare la cercul de filosofie, ci toată luna.
Pentru cei interesaţi ...
Câteva date despre viaţa şi opera lui:
Emil Cioran s-a născut pe 8 aprilie 1991, la Răşinari, unde tatăl său era preot(ciudat,nu?Multe detalii interesante legate copilăria lui şi relaţia lui cu satul natal o să aflăm din documentarul Apocalipsa după Cioran, pe care îl vom urmări marţi la cercul de filosofie). A făcut studiile liceale în Sibiu la Liceul Gheorghe Lazăr, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie şi Litere din Bucureşti(1928-1932). După o bursă de studii în Germania(1933-1935), a fost timp de un an (1936-1937) profesor de filosofie la un liceu din Braşov. Din 1937, an când obţine o bursă a statului francez pentru doctorat (care-i va fi prelungită în 1938) se stabileşte la Paris.
În România a colaborat la "Gândirea", "Vremea", "Floarea de foc", "Calendarul", "Revista de filozofie", "Convorbiri literare" ş.a.
Din 1947 începe să scrie în limba franceză.
A publicat cinci cărţi în ţară şi mai bine de zece în Franţa, toate la "Gallimard". Cartea de debut a obţinut premiul Comitetului pentru premierea scriitorilor tineri needitaţi (1934). Pentru "Manual de descompunere", obţine în 1950, premiul "Rivarol"
(informaţii preluate din cartea "Lacrimi şi sfinţi")
Despre tematica operei:
Emil Cioran a început prin a fi un gânditor torturat de sentimente şi senzaţii violente. Preocupat de problema morţii şi a suferinţei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajută supravieţuirii. Tema alienării omului, temă existenţialistă prin excelenţă, prezentă la Jean-Paul Sartre sau Albert Camus, este formulată astfel, în 1932, de tânărul Cioran: "Să fie oare pentru noi existenţa un exil şi neantul o patrie?"
Câteva teme mari străbat opera lui Emil Cioran: contingenţa fiinţei umane, păcatul originar, sensul tragic al istoriei, sfârşitul civilizaţiei, ameninţarea Răului, refuzul consolidării prin credinţă, obsesia absolutului, viaţa ca expresie a exilului metafizic al omului etc. Cioran a fost un gânditor pasionat de istorie, pe care o cunoaştea bine din vastele sale lecturi şi mai ales din autorii şi memorialiştii perioadelor de decadenţă, de unde reflecţiile marcat gnostice şi antimoderniste, oarecum în linia spengleriană, asupra destinului omului şi civilizaţiei. Atâta vreme cât a păstrat legătura cu originile şi nu s-a înstrăinat de sine, omul a rezistat. Astăzi, el este pe cale să se distrugă prin obiectivare de sine, producţie şi reproducţie irepresibilă, exces de autoanaliză, de transparenţă şi prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran să devină celebru tocmai în limba franceză, ale cărei constrângeri le repudiase în tinereţe. Dacă idiomul francez i-a potolit excesele şi i-a dăruit secretul formei şi al formulării, rădăcinile sale româneşti i-au procurat seva care a dat strălucire operei sale.
(informaţii preluate dă pă Wikipedia)
Dacă sunteţi interesaţi, vă aşteptăm marţi la Cercul de filosofie începând cu ora 17:00, la Colegiul Naţional David Prodan, etajul 2, sala 33.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu